Era septembrie si urma o perioada extrem de incarcata. “Tu ce părere ai despre work-life balance?” Am fost intrebata de un client în pauza de prânz, în timp ce facilitam un workshop de echipa. Nu i-am spus atunci impactul pe care întrebarea ei l-a avut asupra mea.
Mă luptam cu acest subiect în terapie de o buna perioada. 2 concluzii mi-au reiesit din proces:
(1) cunoaște-te pe tine însuți și
(2) nu este vorba despre echilibru – ci despre propriul ritm.
Sunt freelancer; am propria mea afacere butique care livrează experiențe de echipă de aproape 8 ani. Îmi place ceea ce fac și, după cum știți cu toții din propriile evenimente cu echipa, asta înseamnă drumuri lungi, să lucrezi sâmbăta uneori, înseamnă să stai până târziu și să ai conversații interesante cu participanții dupa ora la care teoretic ti s-a terminat programul, să te trezești cu 3 ore înaintea tuturor pentru a pregăti sala de training si in general sa fii prezent 14-16 ore pe zi.
Însă îmi plac toate acestea și este greu să spun nu. Este greu să nu răspunzi la e-mailul unui client atunci când ești în Grecia, pentru că ai wifi și nu e ca și cum ai face ceva, doar stai întins pe o plajă sa te relaxezi și, oricum, este afacerea ta, deci este pentru tine, așa ca, până la urmă, răspunzi. E greu să nu-i răspunzi colegului tău pe WhatsApp la întrebarea despre următorul proiect. Pentru că vrei ca lucrurile sa se intample, iar el are nevoie de tine și e oricum nu durează mult – tu si-asa stai întins pe plajă la soare, nu e ca și cum ai avea atâtea de făcut. Pe scurt, așa au fost vacanțele mele multi timp. Și credeam că mă descurc foarte bine la asta.
Asta a fost viața mea pentru o lungă perioadă de timp. Asta a fost și motivul separarii in doua relații, dar eu credeam ca e în regulă. De două ori. Da, am fost părăsită de două ori, dar stilul meu de viață era ok, daca ma intrebai. Echilibrul dintre muncă și viață? – Viața mea este munca mea. Fac atât de mult bine în lume. Poveștile pe care le spunem, nu?…
Și apoi a venit Covid. Nu mai eram în mișcare, nu mai aveam oameni în jur. Nu mai aveam cine târzii, nu mai aveam conversații cu sens, nu mai aveam experiențe de echipă. Ritmul a încetinit și s-a făcut liniște. Cine sunt eu fără toate astea?
Am început terapia și am aflat că sunt mult mai mult. Am început să mă bucur de mine. Să pot sta fără să fac nimic. Am început să practic yoga, mindfulness, să fac lucruri pentru mine, să citesc într-un hamac în Cișmigiu la soare, să fac cursuri online, să-mi hrănesc pasiunile și interesele – producție video, de exemplu, ceva ce am vrut mereu să încerc și nu am avut niciodată timp.
Dar e atat de ușor să te întorci la ceea ce știi. E ușor să te simți valoros prin munca ta. Trebuie să-mi reamintesc constant că viața înseamnă mult mai mult. Așa cum spunea Maestrul YU, suntem ființe umane, nu fapte umane. In engleza suna mult mai bine “We are human beings not human doings”
Asta era lupta mea când am primit propunerea să vorbesc despre echilibrul dintre viața profesională și cea personală in fata unei audiente de 300 de oameni in poate cea mai mare organizatie din Romania. De ce mă întorc în modul de lucru, chiar dacă știu că ar trebui să păstrez un echilibru între viața profesională și cea personală pentru sănătatea mea, pentru relațiile mele și, în general, pentru mine?
Dar dacă nu este vorba de un echilibru și, mai degrabă, e vorba de un ritm? Ce-ar fi dacă aș accepta că din aprilie până în iunie și din august – noiembrie prioritatea mea este munca și că voi da 110%. Respect niște reguli simple ca să nu uit de viața mea, de relația mea, de prietenii mei, de familia mea și de pasiunile mele.
Așa că, pentru mine, asta funcționează acum. Evenimentele echipei (caci ei bine, e sezonul) sunt prioritare, dar fac sport o dată pe săptămână, la un concert o dată pe lună, ies cu prietenii, citesc ceva in fiecare dimineata, dorm cel puțin 7 ore, mă trezesc la 7 și lucrez mai ales dimineața pentru ca atunci sunt eu cel mai productiva și am telefoane și întâlniri după-amiaza, mă răsfăț cu un brunch bun duminica și folosesc un instrument util în relația mea – împărțim un calendar mare pe peretele din bucătărie. În acest fel stabilim așteptări realiste cu privire la energia de care dispunem. Nu este ușor, dar avem nevoie de asta.
Așadar, mesajul meu pentru tine, care citesti acest articol: Încearcă să te cunoști. Cunoaște-ți propriul ritm. S-ar putea ca echilibrul sa vina de la sine.